You-everything and the void-you

This isn´t a story.

When Evelyn opened her eyes, there was smoke floating in the dark. The sound of forgetness became the most obsessive recurrence that had ever gone through her mind. The moon has soon turned dreadful and her alley blossomed with this mulch she couldn´t stand the lisp. She´d foul her club foot with trickes of venom with every step she took, defiled her righteous mind with all sorts of thoughts against the whole human..breed.
¨I channeled all of my fears somewhere else, it´s as if I left my body, my heart, and everything. It´s just beating there for the sake of rhythm and habit..Maybe I should give it to someone who´d really use it for happiness. This fear must have been always wedged inside of me, it just didn´t come out. All is going on there..in his very existence, his world, his universe. And maybe he wants to forget..which would kill me twice.¨

- Damn Evelyn, what are you thinking of?
It was actually the middle of the day, and the girl was in school with some of her friends. All there, like a collective nobody.
¨Nothing.¨
- Hey Evelyn, you´re thoughtful. What´s on your mind?
Her friend was worried, or curious, or making conversation. However..

She flinched, ¨Didn´t I actually SAY *NOTHING*?¨
All she answered was a ¨Hmmm..¨, then she looked down at her feet. Perfect. And there was the sun up there, her shoes were clean as new. The trees were still leavy, none of the leaves have fallen yet. She couldn´t breathe, all of a sudden.
- Hey guys, I need to get cigarettes.
¨Life needs to be..I just don´t recognize this emasculated time..out of the feeling of being alive, a time spent in tears and gross excess, trying to fill up this emptiness with tobacco, alcohol, sleepless nights, hallucinations, agonic music..cold baths, shocking paintings..and what not.¨

¨Love is such a selfish feeling. I should have never talked to him again. I still wonder what made me.. was it the same thing that made him go away? Or was it that Something that made him hide somewhere where I could see him..On and on, but what I know is that the journey flayed me to the bones.¨

And today I´m happily reading this.

Today.

I woke up, I have noticed it was fall outside. Got up, brushed teeth, brushed hair ( noticed it had grown more ) and right after that, had a very cold bath. Entered chatroom as everyday, got news, just like everyday. Felt my head was spinning.. just like everyday. Dressed up and didn´t leave anywhere anymore. I was supposed to get to the Uni. But who cares, really? Who does..
I´ve just heard that he wanted to be left alone and that we should dedicate our thoughts to ourselves, and not to each other.

I felt murdered.

Memories ARE NOTHING, baby
And it pains my mornings and my breath
I could just live immagining you love me
But I dreamt you didnt, anymore.

There was another one to share your laughs with
Another one to climb the staircase with
I shouted horribly, so silently
Cause this was sooner than eternity.

See, maybe I´ll just have to stop breathing
So you´d die in me
Cause you´d die with me.
Everything would surely die with me.

Ceva din ¨Descoperiti Minunile Lumii¨, sa va incante ochii

Secretul (The Secret)

Mai romanilor, ce ne facem cu secretul asta? Ati citit cartea, ati vazut filmul? Aaand..?

Pe spatele cartii de mai sus,

¨Tineti in maini un Mare Secret..

El a fost transmis de-a lungul epocilor, a fost mult ravnit, ascuns, pierdut, furat si adus cu mari sume de bani. Acest Secret vechi de secole a fost inteles de cativa dintre cei mai importanti oameni din istorie: Platon, Galileo Galilei, Beethoven, Edison, Carnegie, Einstein - alaturi de alti inventatori, teologi, oameni de stiinta si mari ganditori. Acum, Secretul a fost dezvaluit lumii.

´Pe masura ce aflati Secretul, veti ajunge sa stiti cum sa aveti, sa fiti ori sa faceti tot ceea ce doriti. Veti ajunge sa cunoasteti adevarata maretie care va asteapta in viata´¨ - Din Introducere

Crazy shit, blows your mind! AH, nu mai spun :D

Harold C. Schonberg

Nascut si crescut la New York, absolvent al Colegiului din Brooklyn si al Univ. din NY, a fost timp de aproape treizeci de ani critic muzical la ziarul New York Times. Castiga un Pulitzer pentru critica in 1971. Ca sa aveti idee cine este :P

El realizeaza bijuteria aia de mai sus, o adevarata istorie a muzicii prin prezentarea biografiilor marilor compozitori, avand convingerea ca o apropiere de acestia ca fiinte umane poate fi premisa pentru un acces mai facil si o intelegere mai profunda a muzicii lor.
Lucrarea prezinta, in ordine cronologica, biografiile marilor compozitori, de la Claudio Monteverdi la maestrii ultimilor ani: serialisti, minimalisti si tonalisti. Autorul insista mai mult asupra detaliilor biografice decat asupra celor de stricta specialitate. Pe langa informatiile referitoare la personalitatile cele mai cunoscute ale muzicii clasice - Beethoven, Mozart, Bach, Handel, Chopin, Verdi, Wagner, Mahler - cartea cuprinde date asupra scolilor nationale de muzica, precum si asupra unor curente mai recente pe care editia nu le-a ignorat.

O adevarata enciclopedie muzicala, pentru toti cei care studiaza muzica, sau sunt pasionati de ea, o vor considera un prilej nu numai de documentare, dar si de incantare in fata destinului zbuciumat al celor care au daruit lumii OPERE DE ARTA :x:x

Marcel Proust, In cautarea timpului pierdut

¨Swann¨ (engl. Swan, cu un singur ¨n¨ - lebada, emblema heraldica, alchimica si wagneriana) traverseaza dezinvolt vamile care separa si unesc ¨lumea¨ lui burgheza de cea a aristocratiei, aprig ravnita din perspective diverse, dar convergente, de snobul, de diletantul si de estetul pe care il intrupeaza. Incapabil sa se inalte pana la ¨echilibrul spiritual¨ al aspectelor frumusetii naturale si estetice pe care o contempla, el se pierde cu voluptate in confuzia tragica dintre arta vietii si viata artei.

¨Tribul¨ tinerelor fete sosite in statiunea balneara de la malul marii, unde se odihnesc naratorul si bunica lui, pare sa fi migrat dintr-o lume stranie si inaccesibila. In ciuda ¨indraznelii, frivolitatii si cruzimii¨ lor, fetele ii amintesc tanarului maladiv ¨discipol¨ al estetului Swann, modelele de frumusete senina si nobila a statuilor arse de soare de pe tarmurile Greciei antice. Din ¨stolul¨ tinerelor fete in floare, se desprinde Albertine, o prea perversa Nausicaa pentru tanarul si prea timidul Ulise, reincarnat intr-o ipostaza nu tocmai fidela pe plaja normanda.

Romanul ¨Guermantes¨ reprezinta cazul exemplar al maximei extensii prin care un nume ¨diafan¨ poate emana din sine o ¨lume¨ halucinant de reala si, in consecinta, o grandioasa constructie narativa (¨Numele Guermantes era ca un cadru de roman...¨) merita sa ilustreze, in chip memorabil, ipoteza cu privire la o anume autonomie a fictiunii. Acest nucleu, in vesnica pulsatie, reprezinta, in acelasi timp, ¨o ultima iluzie de spulberat¨: intr-adevar, numele magic ¨Guermantes¨ se va volatiliza intr-o dimineata spectrala - ¨matineul ducelui de Guermantes¨, din ultimul roman al ciclului.

In virtutea unui sumbru paradox, cei salvati de pedeapsa divina a Sodomei si Gomorei, comparati cu Adam si Eva dupa alungarea lor din Eden, sunt singurele fiinte paradisiace, de vreme ce ¨adevaratele paradisuri sunt cele pierdute¨, dupa cum crede Proust. Fara nici un alt ghid decat tropismul, scriitorul avanseaza cu lentoare halucinanta in bolgiile acestui paradis infernal si exploreaza cu mminutie de antomolog ¨rasa acelor fiinte damnate¨ care ii populeaza meandrele. Expert in artele neantului, baronul de Charlus, in vesnic delir Genealogic, bantuie, asemeni unui geniu tutelar, sub privirea plina de stupoare cumplice a lui ¨Marcel¨, paraginile acestei anti-lumi.

Dintre ¨tinerele fete in floare¨ intalnite in statiunea balneara Balbec, Marcel o culege pe Albertine, pentru ca ¨umbra¨ ei inseamna pentru el reversul unei aure incandescente si incinerante.

Romanele ¨Captiva¨ si ¨Fugara¨ (publicate in 1923 si, respectiv, 1925) renunta la ampla fresca sociologica din volumele anterioare pentru a se consacra analizei psihologice de maxima subtilitate a relatiilor dintre Marcel si Albertine: aceasta traieste o vreme, asemenea unei ¨prizoniere¨ in preajma lui, spre a-l parasi mai tarziu, murind departe de el.

Intensitatea cu care Marcel retraieste aceasta iubire transforma memoria intr-o forma de exhaustiune a iubirii si intr-un izvor de dubiu si scepticism dizolvant cu privire nu doar la posibilitatea de a cunoaste fiinta iubita, ci chiar la realitatea iubirii ca atare.

In ultimele pagini din ¨Timpul Regasit¨ (publicat in 1927), Proust afirma ca si-a petrecut intreaga viata scriind ¨aceasta carte esentiala, singura carte adevarata¨. Asadar, scrierea e ceea ce citim sub titlul ¨In cautarea timpului pierdut¨ nu inseamna, pentru el, decat lectura acestei ¨carti launtrice¨ - expresia cea mai rafinata a mitului estetizant al vietii intelese ca proiect de conversie ontologica si traite ca opera de arta.

Acest mit organizeaza intr-un chiasm paradoxal si tragic raporturile normale dintre viata si opera, dintre scriere si lectura: existenta ¨conceptie¨ si ¨gestatie cerebrala¨, lenta si obscura (conform unui model alchimic conservat ca reziduu gnostic in inconstientul lui Proust), devine ¨scriere¨ interna, pe care ¨opera¨ o ajuta sa se nasca si sa se desfasoare in deplina evidenta a limbajului prin virtutile unei ¨lecturi¨ maieutice.

*Aprecieri de Cornel Mihai Ionescu

Am citit cartea in clasa a 11-a de liceu, a fost o experienta formidabila, in urma careia am multumit Providentei ca am fost pedepsita la ore suplimentare de lb. franceza. Nu pe motiv ca nu stiam, dar nu imi faceam temele. In timpul unei astfel de lectii, profesoara mea de atunci din lic. Mircea, pe care o stimez enorm, mi-a vorbit despre aceasta lucrare vie a lui Proust pe care am inceput sa o citesc a doua zi. Socul ideatic si stupoarea au pus imediat stapanire pe mine si mi-au reprimat celelalte emotii. Citeam ca un lector experimentat, iar in fata unor astfel de carti nu poti sa nu reactionezi cumva, indiferent de cat de solida este baza principiala care iti ghideaza existenta (sau ar trebui sa iti ghideze existenta), indiferent de cat de mult te poti detasa, si indiferent de experientele de viata anterioare, de susceptibilitatea identificarii cu orice personaj al cartii..MORTALA. Sper ca aceste aprecieri ale lui Cornel Ionescu sa va dea un imbold spre lectura.