Ce mai debitez in dimineata asta..

In lumea imbibata de paganism, sacrul nu mai bantuie ´in the open´. S-a pierdut undeva in alte spatii, pe unde am colindat si eu in buimacia mea severa, declansata de dragoste, alcool sau viata. Se facuse deja cinci si Eliza intarzia sa-mi aduca cererea. Uitase, cu toata invalmaseala in care se invartea de cateva saptamani. Schimbarea domiciliului ne streseaza indeajuns, indiferent ca are loc dimineata, la pranz sau seara. Asa ca m-am asezat la birou pentru a redacta o noua cerere. Aerul oribil de afara imi urca in crestet poate-poate aveam sa ma tresezc la realitate. Mie imi parea mai mult ca niciodata ca nu vad nimic, si nici nu aud. Din cerere a iesit oricum altceva. O povestire, cred ca o pastrez inca in sertarul noptierei. Degetele mi-o luasera razna, urechile-mi vajaiau, ca dealtfel in fiecare seara, unghiile vinetii mi se plimbau pe taste sau alunecau pe ceasca de cafea. Haosul asta avea sa ma duca nicaieri, intr-un timp inexistent, exact acolo unde mereu am tot sperat ca ajung..fara sa-mi citesc clar visele de pe podeaua pe care de atata timp ma tot incurc in dans. Cu putina spaima, ceva umbre ravasind cartile din biblioteca, si o dara de ploaie navalind pe interior, ajunsesem sa scriu fara a ma gandi la igrasia care incepea sa se zareasca in colturile peretilor din Camera mea. Nimic nu mai era la locul potrivit, nici macar ochii sau timpanul drept. Dupa o seara de betie crunta si o zi terorizanta petrecuta la liceu, cine mai are chef de cereri..E atat de tarziu pentru asa ceva. Apuc receptorul aproape instinctiv si formez numarul Elizei. La celalalt capat aud un lung sir de numere si cifre.
- Un deget, doua degete..opt degete..
- Eliza!
- Douazeci..
- Eliza!!
- Un milion opt sute nouazeci de degete.
- Cererea?!
- Am rezolvat eu pentru amandoua, mi-a raspuns, in speranta ca vestea avea sa ma calmeze cumva.
- Si diriga? Ce crezi ca va zice..?
- Am vorbit deja cu ea mai..gata, s-a rezolvat.
- Ahhh Eliza, merci frumos. Si noi cand ne vedem?

Cateva ore de noapte erau iminente pentru doua personaje ca noi. Intre timp, toti magicienii isi puteau pierde sau recastiga puterile. Noi insene puteam sa descoperim in valva noptii, vreun adevar revelat de transcendent. Numai ca adevarurile curg ca ploile, insa nimeni nu le vede..foarte putin le insinueaza ori le simt. Dupa cateva momente de tacere imi primesc raspunsul.
- Hai afara! O jumatate de ora..ne intalnim in statie?
Inainte sa mentionez ca ceasul arata ora 23, trebuie sa adaug ca parintii nostri aveau ceva batai de cap din pricina noastra. Ne rugam de mama, tata, pana ii dirijam spre o suprasaturatie de stres la auzul acelorasi cuvinte si motive, incat cedau la un moment dat..iar eu si Eliza reuseam sa ne intalnim la aproape orice ora, fie la aproape mijlocul drumului de la mine inspre ea sau de la ea spre mine, fie in casa scarii sau in gradina din spatele blocului ei, unde aveam o masa, o bancuta, o chitara, tot soarele ziua, copaci inverziti, luciri de ochi malefici noaptea si blanuri negre de caini.

Era 23. Teoretic, pana la 24 ma puteam plimba pe oriunde aveam cheful sau dispozitia. Teoretic numai. Insa nu-mi prea pasa de parinti acum, fiindca adormisera deja. Somnul asta..mare pierdere de timp, daca nu ai habar ce trebuie sa visezi..la fel ca intreaga viata pentru unii care oricum mor in bataia vantului.
- Bine. In 10 minute, in statie.
- Mai, sigur vii?
- Da..am spus ca vin..sa nu intarzii.
- Bine..
Cum am incheiat convorbirea, m-am repezit spre mormanul de haine din hol. Am trantit ceva pe mine si-am tasnit pe usa, fugind mancand pamantul..Ce bine ca nu trezisem pe nimeni!